HappyFish

marți, 20 octombrie 2009

Berlin, toamna 2009

Tocmai am sosit dintr-o excursie de o saptamana la Berlin. Am parasit Bucurestiul infect si am hotarat sa vedem si altceva. Am vrut sa scapam de cloaca de aici, de mizerie, de manele ascultate in tramvai, de nesimtitii care scuipa seminte in parc, de pietele bucurestene unde toti trag de tine sa le cumperi marfa, nu mai vorbesc atunci cand vrei sa iei o floare si ti-ai asumat riscul sa intebi cat costa, de tot ce inseamna mizeria asta de Romanie....
Si intardevar, am fost placut surprinsi. Desi orasul nu este spectaculos, cladirile, in afara de cele din zona centrala nu sunt impozante, am ramas cu un gust placut. Din tot ce te inconjuara radiaza un bun simt, lucrul care nu il intalnesti in Romania unde la tot pasul radiaza numai nesimtire, proasta crestere si hotie.
De fapt, pana la urma nici nu conteza cladirile asa de mult, ci oamneii care ii vezi pe strada, atitudinea lor, faptul ca mai pot sa zambeasca, faptul ca sunt civilizati.
Cred ca singura solutie ca sa mai pot supravietui in Romania este sa nu mai plec niciodata in afara. De fiecare data cand ma intorc mi se face din ce in ce mai sila. Tocmai pentru ca atunci pot face o comparatie, pot sa imi dau seama cat de jos am ajuns, pot sa vad in ce mizerie infecta ne scaldam si ce e mai rau e ca am ajuns sa ne obisnuim si ne e sila sa mai luam vreo atitudine.
Problema noasta e pana la urma doar de procente. Ce folos ca 10% din romani mai au ceva valori, ce folos daca pe ei la fel ca si pe mine ii dor lucrurile astea, daca incearca sa ia atitudine si sunt loviti pentru asta fara mila de restul de 90% care scuipa seminte pe banca in parc si asculta manele date la maxim.
Conform principiului ca majoritate e cea care conteaza, suntem o natie de nesimtiti cronici fara posibilitate de vindecare.